Palatul Bánffy Cluj Napoca
Palatul Bánffy este un important edificiu baroc din Cluj-Napoca, construit în secolul XVIII de către arhitectul german Johann Eberhard Blaumann, ca reşedinţă particulară a contelui Bánffy György (devenit mai târziu guvernator al Transilvaniei). Ulterior, clădirii i-au fost date alte destinaţii: reşedinţă de protocol, Cazinou Naţional, clădire de apartamente şi spaţii comerciale, sediu de societăţi industriale. În anul 1925 a fost construit chiar un cinematograf în curtea imobilului.
În anul 1956, Comuna Urbană Cluj a dat palatul în folosinţă Muzeului de Artă, înfiinţat în anul 1951. Între anii 1960-74 la palat au avut loc vaste lucrări de restaurare. Muzeul s-a mutat în palatul parţial restaurat în 1962 şi a fost deschis publicului în 1965.
În prezent, palatul este proprietate publică a judeţului Cluj şi se află în administraţia Muzeului de Artă Cluj-Napoca.
Palatul Bánffy este compus din patru aripi dispuse în jurul unei curţi interioare rectangulare. Dinspre stradă, accesul pe latura principală (dinspre Piaţa Unirii) se face pe o galerie triplă, monumentală, cu deschidere spre încăperile principale ale palatului, aflate în aripa vestică. Aceasta scară cu trei rampe, fiecare dintre acestea având lăţimea de 2 m, este cea mai mare de acest fel din Transilvania.
Proiectul palatului etajat urmează tipul palatelor orăşeneşti din apusul Europei vremii: planul pătrat cu o curte interioară închisă de cele patru aripi, acoperişul de tip mansardă, faţadele de palat spre exterior, respectiv cursivele interioare etajate deschise spre curtea interioară cu arcade la parter şi cu colonade la etaj.
Motivul central al atticului faţadei principale este stema familiei Bánffy, susţinută de grifoni înaripaţi şi încoronaţi. În jurul acestei steme sunt dispuse, alternând cu câte două urne, statuile unor divinităţi antice, operă a sculptorului Anton Schuchbauer (Marte, Pallas Athena, Diana, Apollo, Perseu, Hercule); dispoziţia statuilor respectă principiul simetriei, caracteristic ansamblului clădirii.
Proporţiile monumentale şi suprafeţele faţadelor cu rezalitul corpului central având la etaj balconul cu traseu semicircular, statuile divinităţilor antice, stilul elegant al tâmplăriilor şi al elementelor decorative interioare dau un aspect specific palatului, care se înscrie în curentele artistice europene ale epocii.
Decorul interior original s-a păstrat în cea mai bună condiţie la etajul aripii vestice. Din relatările bibliografice se ştie că aici s-a aflat cea mai pretenţioasă parte a reşedinţei: două şiruri de săli, cele cinci încăperi orientate spre piaţă – spaţiile cele mai reprezentative ale palatului, primind un bogat decor: lambriuri şi obloane de lemn, vopsite în alb, cu decor cioplit în relief şi aurit, cu un aspect foarte elegant.
Palatul Rhédey
Palatul Rhédey este un monument istoric și de arhitectură situat în Piața Unirii din Cluj-Napoca. Clădirea își are numele de la familia care l-a cumpărat la începutul secolului al XVIII-lea. Clădirea actuală este opera arhitectului Lajos Pákey.
În jurul anului 1500 pe locul actualei clădiri se aflau patru case de patricieni clujeni. Pe locul lor s-a ridicat Palatul Rhédey în stil eclectic. În acea epocă strada Napoca de astăzi se numea ulița Fânului, întrucât din zona complexului Hasdeu până aproape de Mănăștur se întindeau Fânațele Clujului.
Palatul Rhédey își leagă numele, prin sala de bal, și de istoria teatrului maghiar din Transilvania. O placă comemorativă amintește că in acest loc s-a permanentizat o primă instituție maghiară de teatru din Cluj, la 17 noiembrie 1792.
În jurul anului 1500 pe locul actualei clădiri se aflau patru case de patricieni clujeni. Pe locul lor s-a ridicat Palatul Rhédey în stil eclectic. În acea epocă, strada Napoca de astăzi se numea ulița Fânului, întrucât din zona complexului Hașdeu până aproape de Mănăștur se întindeau Fânețele Clujului.
Palatul Rhédey își leagă numele, prin sala de bal, și de istoria teatrului maghiar din Transilvania. O plăcuță comemorativă amintește că în acest loc s-a permanentizat o primă instituție maghiară de teatru din Cluj, la 17 noiembrie 1792.
Palatul Jósika
Denumit și “Casa cu picioare” datorită celor patru coloane care susţin balconul aflat la primul etaj edificiul se află pe partea de vest a Pieței Unirii alaturi de Palatul Rhédey si aparține stilului neoclasic.
Detaliul care iese cel mai mult în evidență este porticul sobru cu coloanele dorice dublate în perete de pilaştri, susținând un amplu balcon de fier forjat
Printre studenţii şi elevii clujeni s-a răspîndit, demult, o superstiţie potrivit căreia cel care va trece pe sub balconul casei riscă o notă mică la examene.
În secolul al XVI-lea, pe acest loc, s-a ridicat casa-reşedinţă a principilor Transilvaniei, pentru perioada în care aceştia ajungeau în oraş. Se pare că, de aici, Sigismund Báthory a asistat, în 1594, la execuția membrilor partidei filo-turceşti. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, clădirea a intrat în posesia lui Jósika Antal, comitele Clujului, clădirea având pe atunci doar un etaj.
Clădirea a fost mai apoi refăcută, după cum o atestă și menționarea anului în cifre romane de pe fronspiciul acestuia.
La etajul I a funcționat Cazinoul maghiar din Cluj, iar în perioada 1880-1902 Tabla regească. Clădirea a mai adăpostit, de-a lungul timpului, Palatul de Justiție, Curtea de Apel și Biblioteca Facultății de Medicină.
Palatul Wass
Imediat lângă Palatul Josika sau Casa cu picioare din Piața Unirii, se gaseste Palatul Wass, un palat atipic și, comparativ cu alte palate somptuoase, de dimensiuni mai reduse.
Clădirea îmbină mai multe stiluri arhitecturale – renascentist, clasicist, rococo. Contesa Otilia Wass, ca ultim proprietar al clădirii, obișnuia să organizeze saloane literare, donând ulterior clădirea Asociației Muzeului Ardelean, care și-a stabili sediul aici.
Palatul Szeki
Un alt palat grandios din Cluj Napoca este cel construit tot în secolul XIX pe malul Somesului de catre farmacistul Tibor Szeki dupa proiectul arhitectului Samu Pecz. Palatul este expresia stilului neogotic, avand portalul, ancadramentele, arcadele oarbe, frizele dintre nivele și de sub cornisă cioplite în piatră.
Palatul Babos
Palatul este un edificiu reprezentativ pentru arhitectura Belle Époque din Cluj. Acesta face parte dintr-un complex arhitectural alături de Palatul Széki, Palatul Berde și Palatul Elian, a fost construit la începutul anilor 1890 și poartă numele primului proprietar, Babos Sándor.
Spre deosebire de alte palate clujene, aparținând nobilimii maghiare locale, Palatul Babos, ca și celelalte clădiri care străjuiesc Podul Horea, n-a fost construit ca locuință, ci ca edificiu comercial.
Stilul său eclectic cu accente neobaroce aminteşte de clădirea hotelului New York (ulterior Continental), proiectat de Pákey Lajos, singurul architect clujean ce a putut concura cu arhitecţii vienezi şi budapestani ai vremii.
Palatul Elian
Cladirea este un monument istoric și de arhitectură construit în anul 1891 în stil Secession la comanda unui important negustor de vinuri clujean, Viktor Elian. Palatul este situat pe malul Someșului și are un discret aer parizian, electric, cu elemente de inspiație renascentistă și barocă.
Palatul Berde
Palatul a fost construit în 1891, în stilul Secession, la comanda unui important om de afaceri al Clujului – Samuel Benigni, care provenea dintr-o familie de măcelari.
Aceste palate, alături de maiestuosul hotel Astoria au fost construite pentru a oferi un alt aer Clujului, un aer mult mai modern Străzii Mari, numită pe atunci Nagy Utca.
Palatul Urania
a găzduit primul cinematograf profesionist din oraș si a fost construit în anul 1910 după planurile arhitectului Géza Kappeter reprezintand una dintre cele mai frumoase clădiri în stil secession din Cluj. Urania a fost gândit să găzduiască în interiorul său un cinematograf, restaurante şi o cofetărie, iar la etajele superioare, un număr de 17 apartamente.
- Palatul Toldalagi-Korda
Construit între anii 1801-1807 după planurile arhitectului italian Carlo Justi, situat pe strada Brătianu la nr. 14, acest palat reprezintă una dintre cele mai frumoase clădiri din Cluj-Napoca, din perioada de trecere de la baroc la clasicism. Proprietarii acestei frumoase clădiri clujene au fost contele Toldalagi Laszlo și soția acestuia, contesa Korda Anna.
Edificiul a găzduit și instituții publice și de cultură: până la 1901, în palat a funcționat judecătoria regiunii, apoi, până în 1940 conservatorul maghiar, urmat după 1919 de cel român, iar după Dictatul de la Viena aici au fost mutate o parte din departamentele universități maghiare, reinstalate la Cluj de la Debrecen.
- Palatul Sebestyen
Construit la începutul sec. XX de către antreprenorul de succes David Sebestyen, palatul este una dintre cele mai frumoase și complexe construcții din Piața Centrală a orașului. Valoarea sa artistică și culturală este dată de stilul secession, care se desprinde din art nouveau.
Multe dintre imobilele construite în Cluj la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea au fost ridicate de firma de construcţii a antreprenorului.
Imobilul a găzduit apartamente de lux, magazine, un cinematograf, o librărie, sediile unor instituții (Tribuna, Uniunea Scriitorilor, Uniunea Artiștilor Plastici).
- Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului
Palatul a fost construit în 1887 sub numele de Palatul Directoratului Forestier.
La un an de la terminarea lucrărilor Catedralei Ortodoxe, în 1933, acest edificiu a fost acordat de statul român episcopiei ortodoxe, pentru a-i servi ca sediu nou. În 1973 clădirea a devenit sediu arhiepiscopal, iar din 2006, sediu al nou înfiinţatei mitropolii ortodoxe din nord-vestul Transilvaniei.
Tot aici a funcţionat multă vreme Institutul Teologic Ortodox, devenit după 1989 facultate în cadrul Universităţii ,,Babeş-Bolyai”. De asemenea, clădirea mai găzduieşte Seminariul Teologic Ortodox şi o mică capelă de rugăciune.
Edificiul de două etaje a fost ridicat în stil neoclasic, cu o simetrie perfectă, conferită de cele două turnuri masive, dar joase, acoperite de cupole. Intrarea principală este marcată de existenţa a patru coloane în stil doric, care sprijină un balcon. Pereţii faţadei sunt placaţi în cărămidă.
- Palatul de Justitie
Palatul de Justitie din Cluj-Napoca este o impunătoare construcţie în stil eclectic, cu faţade la două străzi fiind construit între anii 1900 şi 1902, de către arhitectul Wagner Gyula şi de constructorul Sebestyén Dávid.
Acesta şi-a păstrat pînă astăzi destinaţia oficială, cea de sediu al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor publice clujene, chiar dacă, după 1945 a mai găzduit şi Facultatea de Ştiinţe Economice şi Biblioteca Judeţeană Cluj. Tot aici şi-au avut sediul, pentru scurt timp, Şcoala Populară de Artă şi redacţia clujeană a Editurii Kriterion.
Clădirea reprezinta un patrulater neregulat, dispus pe colţ de intersecţie, cu câte o intrare pe fiecare latură stradală având nu mai puţin de 13 curţi interioare, pentru asigurarea unei bune ventilări şi iluminări a interioarelor. Intrările sunt monumentale, cu porticuri marcate de coloane dorice înalte şi masive, care susţin un balcon. Decorul de arhitectură al faţadelor este foarte variat, cuprinzând frontoane liniare şi triunghiulare la ferestre, frize cu motive vegetale, console, ghirlande, volute şi chiar figuri alegorice în ronde-bosse aşezate pe frontoane triunghiulare.
Întreaga decoraţie este realizată din teracotă. Intrarea vestică este dominată de de o cupolă masivă, înaltă de 8,6 metri, iar interiorul este delimitat pentru a asigura o bună funcţionalitate instituţiilor care îşi au sediul în clădire. De asemenea, pe frontispiciu, deasupra intrării dinpre piaţă se află statuia Justiţiei, sub care a fost trecut, în cifre romane (MCMII – i.e.1902), anul inaugurării construcţiei. Folosirea unei combinaţii cromatice între rozul pereţilor şi albul coloanelor este de natură să valorifice şi mai bine decoraţiunile existente în ancadramentele marilor ferestre de deasupra intrărilor principale, dar şi pe cele de pe acoperişul clădirii.
- Palatul E.M.K.E. (Regionala CFR)
Palatul situat la intersecţia Pieţei Avram Iancu cu Bulevardul 21 Decembrie 1989 face parte dintr-un şir de clădiri de birouri cu caracter metropolitan situat pe intreaga latura nord-estica a pietei Avram Iancu. Constructia a fost ridicată de către Societatea Culturală a Maghiarilor din Transilvania – Erdélyi Magyar Közművelődési Egyesület, fiind cunoscută multă vreme după iniţialele acestei societăţi- Palatul E.M.K.E.
Edificiul cu două etaje, ridicat, se pare, pe un teren ce aparţinea contelui Bánffy György, are o arhitectură eclectică. Pe frontispiciul clădirii au fost înşiruite stemele tuturor oraşelor în care au existat filiale E.M.K.E. Astăzi, în timpanul dinspre piaţă se vede cifra 1885, anul îniţierii construcţiei, iar pe aripa cealaltă cifra 1891, anul terminării clădirii. Cum nevoile unei asemenea societăţi culturale nu justificau o asemenea construcţie impunătoare, aceasta a fost vândută, în 1906, Căilor Ferate Maghiare – Magyar Államvasutak (M.A.V.). După Primul Război Mondial funcţionalitatea construcţiei a servit în continuare transportului feroviar, dar, de data aceasta, celui românesc, fiind cunoscută pînă astăzi şi luat ca reper, inclusiv ca staţie de transport în comun, drept Regionala CFR. Ornamentele din timpanele ferestrelor, care înfăţişează simbolurile cunoscute ale măştilor teatrului liric antic, reprezintă o mărturie a scopului iniţial al edificiului, cel cultural.
- Palatul Prefecturii
Palatul Prefecturii din Cluj Napoca este un edificiu situat pe B-dul 21 decembrie 1989, la nr.58 și Piața Avram Iancu nr.12, construit la începutul secolului al XX-lea după planurile arhitectului Josef Huber.
De-a lungul anilor, aici a mai funcţionat, după 1947, Primăria, dar şi Comitetul Regional al Partidului Muncitoresc Român, până în 1965, apoi Comitetul Judeţean al Partidului Comunist Român, până în 1989. După 1990, clădirea a servit ca sediu al Consiliului Judeţean Cluj şi al Prefecturii Cluj (mutata intre timp intr-un sediu nou pe Calea Dorobantilor)
Clădirea a fost ridicată în 1910 de către József Huber, drept sediu pentru Camera de Comerț și Industrie din Cluj. Clădirea este o îmbinare a secessionului francez cu elemente gotice, renascentiste și de inspirație populară.
Edificiul are trei faţade libere, spre trei străzi distincte, fiind organizat în jurul a două curţi de lumină. Cu o profilatură bogată a golurilor şi a aticului, în plan central, cu balcoane semicilindrice pe console, cu un parapet traforat în formă de palmete, acest edificiu poate fi considerat reprezentativ pentru Stilul 1900 la Cluj, devenind un reper pentru instituţiile locale şi pentru locuitorii Clujului.
- Palatul Telefoanelor
Palatul Telefoanelor din Cluj Napoca este situat in spatele Palatului Postei fiind probabil cel mai atipic „palat” din oras. Palatul Telefoanelor este un reprezentant de seamă al stilului arhitectural ce a marcat România în secolul XX, în jurul deceniului 7 (anii ’70).
Clădirea cu aspect neobișnuit în actualul peisaj urban clujean, cu precădere al celui din zona centrală, a fost construită în scopul găzduirii unui centru de telecomunicații. Când a fost terminat edificiul, clujenii l-au poreclit „Silozul”.
Elementele decorative sunt inspirate de zidul medieval din piatră care era în imediata apropiere, caracterizat prin robustețe, emanând forță și echilibru. Un alt simbol, a fost preluat de la Mănăstirea Franciscană aflată vizavi, cu geamuri poziționate aleator, stilul „ferestrelor împușcate”, așa cum le-a denumit arhitectul Vasile Mitrea, care sunt dispuse astfel încât rezultă o „dezordine programată”.
- Palatul Postei
Palatul Poștei din C;uj Napoca este monument istoric și una dintre clădirile reprezentative ale municipiului Cluj-Napoca. Acesta a fost ridicat la sfârșitul secolului XIX (între 1891 și 1898), pe actuala stradă Regele Ferdinand, după planurile arhitectului Ray Rezsö Vilmos. Imobilul și-a păstrat utilitatea inițială, aici funcționând Direcția Regională de Poștă Cluj.
- Palatul Reduta
Este una dintre cele mai vechi clădiri din Cluj, fiind construită, se pare, în secolul al XVI-lea avand o destinaţie diferită de la o epocă la alta. În vremea lui Iosif al II-lea, clădirea a servit ca şcoală militară, pentru ca, mai târziu, la sfârşit de secol al XVIII-lea, clădirea să adăpostească cel mai important han al oraşului, cu numele de Calul Bălan.
După o restaurare de aproape un deceniu, în stil neoclasic, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, edificiul a devenit o clădire cu rol politic, administrativ şi cultural, emblemetică pentru întreaga Transilvanie, primind numele de Reduta. În 1790-1791 aici s-a întrunit Dieta Transilvaniei, una dintre primele decizii ale acesteia fiind chiar respingerea memoriului naţiunii române din Transilvania, Supplex Libellus Valachorum. Tot aici s-a reunit şi cea din urmă Dietă a Transilvaniei, care a decis, în 1865, unirea Transilvaniei cu Ungaria.
Sala principală a găzduit manifestări culturale prestigioase, precum concerte şi baluri celebre, la care au cântat mari artişti ai lumii, printre care Johannes Brahms, Franz Liszt, Bartók Béla şi George Enescu. Tot aici au vizionat clujenii prima rolă cinematografică, în 1897. Faima clădirii a sporit, însă, mai ales datorită organizării celebrului proces al memorandiştilor români din 1894, prin care mai mulţi oameni politici şi patrioţi români din Transilvania au fost condamnaţi pentru lupta lor pentru drepturi politice şi civile, fără discriminare, pentru toţi locuitorii ţării. În perioada interbelică, edificiul Reduta a funcţionat, pentru o vreme, ca Cerc Militar, iar în 1923 s-a organizat aici Congresul general al sindicatelor din România. După 1945, clădirea a jucat un rol exclusiv cultural, adăpostind, pentru o perioadă Muzeul de Artă din Cluj, iar din 1959 Muzeul Etnografic al Transilvaniei, după cum atestă şi inscripţia în piatră de pe frontispiciul cadrului porţii.
Palatul Reduta îşi trage numele de la cuvîntul francez redoute, care înseamnă sală de petrecere, sală de bal. Arhitectonic, edificiul îmbină elemente ale stilului baroc târziu cu al celui neoclasic. Pe fundaţia unei clădiri mai vechi s-a construit, în jurul anului 1800, actuala clădire. Sala de bal are o înălţime de două etaje fiind prevăzută şi cu balcoane interioare. Acoperişul clădirii este înfrumuseţat cu un turn zvelt, de formă pătrată, construit la mijlocul secolului al XIX-lea, pe care se mai vede încă ceasul care, odinioară, se afla pe turnul-poartă de pe Uliţa Mănăşturului şi care fusese demolat pe la 1843. Turnul Palatului Reduta deține cel mai vechi ceas de turn din județul Cluj și unul dintre cele mai vechi din Transilvania și România.
- Palatul Mikes
Palatul Mikes se află pe latura nordică a Pieței Muzeului, în imediata vecinătate a obeliscului. Clădirea a fost construită în secolul al XVIII-lea, după modelul Palatului Bánffy, fiind unul dintre palatele reprezentative ale barocului din Cluj. Palatul avea o serie de apartamente și spații de închiriat ce asigurau o sursă de venit pentru familia Mikes. În secolul al XIX-lea, edificiul era cunoscut ca fiind „Casa pentru nașteri”. Acest fapt se datora închirierii a numeroase astfel de spații pentru maternitatea spitalului din vecinătate.
- Palatul Teleki
Pe fosta Ulița Lupilor, actuala str. Mihail Kogălniceanu, se gaseste unul dintre cele mai de seamă monumente de arhitectură barocă laică din Cluj și din Transilvania. Palatul Teleki, similar altor palate clujene (Rhedey, Banffy) s-a construit în urma achiziționării de către familia nobiliară a mai multor case alăturate. Palatul a fost ridicat între anii 1790-1795, avându-l ca arhitect pe Joseph Leder. În prezent, aici se află Filiala „Kogălniceanu” a Bibliotecii Județene „Octavian Goga”.
- Palatul Béldi
Aflat pe str. I.C. Brătianu, la nr. 22, Palatul Béldi adăpostește în prezent Institutul Francez Cluj. Cu o curte interioară intimă, palatul și-a păstrat câte puțin din farmecul de odinioară, găzduind azi cursuri și ateliere tematice în limba franceză, precum și expoziții artistice și alte evenimente culturale.
Leave a Reply